De astăzi îmi iau angajamentul să fac doar ce îmi place. De astăzi e mai importantă libertatea mea personală decât orice altceva. De astăzi îmi permit să îmi ating ţelurile pentru că totul din jur mă susţine. Ţi-ai propus de multe ori, poate. De astăzi îmi permit să declar că pot fi îndrăgostit sau îndrăgostită de mai mult de o persoană, pot iubi viaţa în sine, care vine în multe forme şi culori. Asta ca un intro.
Cum văd eu Polyamory? Pentru mine acest cuvânt a început să însemne libertate, asumare, sinceritate pe plan sentimental/amoros. În sens foarte general, polyamory este un stil de viaţă care permite să iubeşti sau să te îndrăgosteşti de mai multe persoane deodată, în contextul în care toată lumea implicată îşi dă acordul (iar dacă cineva nu îşi dă acordul poate nu se potriveşte în acest tablou). Ţi se dă libertatea să evoluezi şi să experimentezi cum vrei tu, dar ţi se cere mult în schimb: asumare, sinceritate, o stimă de sine ridicată şi dorinţa de a face bine (de a iubi).
Care este motivaţia mea de a scrie un post pe acest subiect? Am observat că atunci când se atinge subiectul poliamorie sau polyamory (prefer varianta din engleză momentan) într-un cadru în care ideea de a fi capabil să iubeşti (romantic) mai mult de o persoană se creează o atmosferă oarecum grea şi oarecum moralizatoare. Se simte frică, reprimare, gelozie şi regret. Cunosc foarte bine caracteristicile acestei atmosfere grele, am trăit-o eu însămi până recent. Cum pot scrie despre ceva ce este nou şi pentru mine? Simplu, vă scriu din poziţia în care mă aflu aici şi acum, fiecare va filtra mesajul meu după propria percepţie, în funcţie de valorile lui/ei fundamentale. Din acest motiv caut să folosesc un limbaj cât mai simplu şi general ca ideile să devină fluide şi să pătrundă la câţi mai mulţi oameni deschişi să afle mai multe despre noi perspective, dezvoltare personală şi eliberare.
Cum e Polyamory compatibilă cu libertatea? Vreau să te întreb altceva. Cum ţi-ai face munca, sau cum ţi-ai alege munca dacă ai ştii că venitul tău este nelimitat şi că poţi să faci cu timpul tău exact ce doreşti? Ai alege să fii stressat în permanenţă de sarcini rutiniere şi repetitive sau ai prefera să mergi în vacanţă pe undeva unde e frumos şi ştii că îţi place foarte mult (care vacanţă, de altfel? tu trăieşti într-o vacanţă continuă)? E un exemplu exagerat poate, dar descrie exact filozofia ce stă în spatele polyamory. Şi anume: există suficiente resurse pentru toată lumea, suntem o parte din tot şi dacă ne iubim pe noi înşine putem să iubim pe oricine şi orice. În concret: dacă ştii că eşti liber să cunoşti şi să te îndrăgosteşti de alte persoane în afara relaţiei tale principale, cum te comporţi în această relaţie? Cum te comporţi când nu ai nimic de ascuns şi când libertatea ta este "aprobată" şi agreată chiar? Poate vei fi surprins că nu vei dori compania altor persoane, potenţiali parteneri romantici, dar ai libertatea să o faci, dacă vrei. Poate chiar această libertate te face să fii mai prezent şi dedicat relaţiei în care te afli acum. Sau poate vrei să experimentezi şi să ai mai multe relaţii (în care toată lumea îşi dă acordul în mod autentic).
Cum pot aplica practic? Sunt conştientă că pentru cineva care îşi doreşte să încerce acest stil de relaţionare şi până acum a trăit într-un coridor monogam trecerea poate părea greoaie, dacă nu chiar imposibilă. Primul pas ar fi să-ţi propui să încerci (să vezi dacă ţi se potriveşte, dar gândeşte-te bine înainte pentru că e greu de dat înapoi, dacă asta îţi vei dori) şi să comunici partenerului tău actual dorinţa ta. Sau dacă eşti single poate e chiar mai simplu, porneşti din start în căutarea unui partener compatibil cu ideea ta
Chiar pot găsi aşa ceva în România şi să fie şi un om ok? Răspunsul este da!!! Da, există multe persoane în România deschise pentru asta, sau multe persoane care şi-ar dori să fie. Poate chiar ai în apropierea ta o persoană care ar vrea, dar dacă nu îi comunici direct şi ferm ceea ce vrei, cum ar putea să ştie? La început îţi va trebui o doză de curaj în plus să declari în public ceea ce îţi doreşti, oare cum te vor vedea cei din jur, ce va spune societatea? Îndeplinirea dorinţelor tale de orice natură cere asumare. Răspunde-ţi întâi la nişte întrebări de bază ca îţi dai seama ce vrei, cum vrei, cu câţi sau câte :) , dacă da sau nu, dacă acum sau mai târziu, pentru cine, când, de ce? Apoi răspunsurile te vor ghida înspre oameni şi situaţii care să te ajute să mergi în direcţia în care doreşti. Ce mai aştepţi?
