Clientul ideal

Deşi, prin ceea ce scriu vreau să ofer o vibraţie care transformă aici şi acum (fără teme de casă), ocazional postez şi metode concrete prin care poţi obţine anumite efecte dezirabile, cum a fost, de exemplu, Goal-setting distractiv. Astăzi vreau să vă împărtăşesc o metodă simplă prin scris care mi-a rezolvat sau îmbunătăţit comunicarea interpersonală, comunicarea cu mine însămi sau cu un potenţial/ţel/vis. Exemplul ce urmează este o combinaţie între cele enumerate. Clientul ideal reprezintă atât un ţel, cât şi un model de comunicare interpersonală. Mai concret: primul pas este să scrii o scrisoare către un potenţial client ideal pe care să nu o trimiţi. Ce poţi să scrii în scrisoare? În primul rând, imaginează-ţi cum te-ai simţi dacă ai comunica cu clientul tău ideal şi lasă intuiţia să te ghideze pentru a alege cuvintele cele mai potrivite pe care crezi că ar fi dornic acest client să le audă. Te poţi prezenta, poţi vorbi despre serviciile pe care le oferi, poate fi un text personal încărcat cu multe emoţii pozitive, o propunere concretă, o dorinţă etc.

Exemplul 1.

Dragă Client Ideal,

Mă numesc Silvia  şi sunt life coach. Cred foarte tare în puterea gândului şi doresc să-i ajut pe cei care vor să afle mai multe, să înţeleagă mai profund şi să aplice legea atracţiei pe care poate o cunoşti deja din The Secret. Legea atracţiei m-a ajutat să înţeleg de ce se întâmplă lucrurile care mi se întâmplă şi să fac schimbări acolo unde este necesar, şi mai ales să folosesc sincroncităţile (aparentele coincidenţe) în favoarea mea şi a viselor mele. Dacă nu ştii care este visul tău cel mai mare sau eşti într-un punct în care eşti confuz şi nu-ţi poţi organiza gândurile, de asemenea, legea atracţiei îţi poate servi. Simţi că îţi lipseşte o anumită calitate, care dacă ai avea-o, ţi-ar schimba viaţa. Cred că te cunosc foarte bine, mi-au trecut prin minte aceste gânduri de sute de ori şi nu aş fi ştiut ce să fac în continuare, fără o sincronicitate plantată în faţa ochilor mei la momentul potrivit. Nu aş vrea să-ţi spun ce ai de făcut pentru că tu ştii cel mai bine (şi interiorul tău) ce este cel mai bine pentru tine, dar pot fi un ghid temporar sau permanent (oare cât durează eternitatea de fapt?) pentru a-ţi servi visele, manifestările lor concrete, te pot ajuta să atragi ceea ce doreşte sufletul tău prin metode concrete şi încercate de mine, te pot ajuta să vezi dacă ceea ce îţi doreşti e bine pentru tine sau nu, te pot ajuta să te conectezi la sistemul tău de ghidaj propriu prin care să ai acces la intuiţii şi idei care să te conducă către dezideratul tău. Îţi mulţumesc că mi-ai ascultat mesajul şi mă bucură enorm faptul că valoarea ce o am de oferit ajunge la tine, un om care eşti în perfectă rezonanţă cu serviciile mele. Sunt recunoscătoare că ai nevoie de coaching pentru legea atracţiei şi sunt sigură că-ţi vei atinge exact scopurile care sunt în acord cu legile universului. Părticica din drum pe care o parcurgem împreună reflectă şi felul în care te vei simţi când îţi vei fi atins deja ţelul. Eu una, mă simt entuziasmată, veselă şi cred că legătura noastră atrage abundenţă şi câştig pe ambele părţi. Eşti un om născut cu un potenţial infinit şi sunt norocoasă că îţi pot fi coach! Abia aştept să ne cunoaştem şi să începem să colaborăm  în persoană sau via email/skype! Vorbim cât de curând! Contactează-mă tu!Te îmbrăţişez cu drag,

Coach-ul tău,
Silvia

Partea a doua a exerciţiul reprezintă răspunsul clientului ideal, creat în acelaşi mod. Intră în postura clientului, simte ce ar simţi clientul ideal, interesat de serviciile tale, dornic să te contacteze cât mai repede, dornic să-ţi cumpere produsele/serviciile apreciindu-le la adevărata lor valoare (crescută), recunoscător că te-a găsit fiindcă eşti cel mai potrivit expert/furnizor/companie pentru el (valorile lui fundamentale, dorinţele şi aşteptările lui, posibilitatea de a investi financiar sau altfel).

Exemplul 2.

 Silvia,

Sunt puţin agitat astăzi pentru că am căutat soluţii rapide la problema mea şi simt că nu funcţionează cu adevărat ce am încercat până acum. Sunt interesat de legea atracţiei, am văzut documentarul The Secret şi am citit Tăbliţele lui Thoth pe internet. Nu ştiu dacă am înţeles totul corect şi aş avea nevoie de cineva care cunoaşte aceste lucruri şi m-ar putea ghida. Am mare încredere în tine pentru că îţi urmăresc blogul şi paginile de ceva timp şi mi-au recomandat nişte prieteni care te cunosc şi care au colaborat cu tine să te contactez direct. Dacă ai şi tu timp aş vrea să începem de săptămâna aceasta. Fiindcă sunt în deplasare şi fiindcă am văzut pe site-ul tău că faci coaching şi prin skype aş propune varianta asta. Îmi doresc cu nerăbdare să îmi dau nişte răspunsuri şi cred că se simte entuziasmul meu când scriu. Cred că mă apropii din ce în ce mai tare de înţelegerea unui mister care mă va ajuta să-mi schimb viaţa. Am citit că în coaching e important să-ţi asumi responsabilitatea în calitate de client aşa că aş vrea să investesc 400 de lei/şedinţă. Pot plăti prin pay-pal (am văzut că ai un buton pe site), o să plătesc chiar acum! Deja simt că legea atracţiei îşi face efectul haha, îmi doream atât de tare să aflu mai multe despre asta încât universul a conspirat şi mi-a scos în cale un coach care să îmi ofere exact serviciile de care am nevoie. Îmi iau angajamentul să-mi urmez visul şi abia aştept să începem colaborarea.

Cu drag,
Clientul ideal

Exerciţiul necesită puţin timp pentru compunerea textului, însă efectul este foarte puternic şi uneori imediat!Altfel, ajută şi la conturarea sau conştientizarea propriilor convingeri despre clientul ideal sau persoana cu care vrem să comunicăm într-un anumit scop.

Succes!

ReVertigo

Mă uitam zilele trecute la How I Met Your Mother (sezonul 3, episodul 16) unde unul dintre personaje numeşte revertigo fenomenul prin care o persoană reia un comportament din trecut în prezenţa unei persoane/unui grup sau situaţii etc. asociate comportamentului respectiv. Fenomenul nu este un concept nou, însă este mereu actual în diverse forme. Am hotărât să scriu acest articol pentru că mi s-ar părea interesant să deschid o discuţie pe marginea soluţiilor în cazul în care ai vrea să produci o disociere. Mai concret, poate nu îţi convine să te enervezi de fiecare dată când vorbeşti cu rudele tale fără niciun motiv aparent sau poate vrei să abandonezi masca defensivă în prezenţa unui fost iubit/-ă; deşi ai fost foarte timid/-ă în şcoala generală ai prefera să te comporţi în faţa foştilor colegi ca rockstar-ul de succes care eşti? Nu am de gând să fac o prezentare analitică a fenomenului, au reuşit mulţi înaintea mea cu brio şi găsiţi o literatură groasă pe tema asta. Nici nu pretind să ofer soluţii pentru toate cazurile existente (mai grave, sau mai puţin grave), ci vreau să  ofer cutia cu resurse pe care am accesat-o eu în experienţele mele către aceia dintre voi care rezonaţi cu stilul meu de abordare a problemei sau provocării, de ce nu?

Motivaţie

De ce ai vrea să scapi de revertigo sau măcar să-i reduci efectele, pentru început? (apropo, termenul este neştiinţific, îl găsiţi pe urban dictionary, îl folosesc  pentru că îmi place cum sună şi fiind un entuziast lingvistic renumit, îmi permit). Revenind, de ce ai vrea să transformi posibilele trăiri negative/apăsătoare/răpitoare de energie şi putere personală în pace, acceptare, detaşare şi aşa mai departe? Sună absolut ca o reclamă şi cred ca eşti sătul să citeşti despre soluţii miraculoase care îţi schimbă viaţa peste noapte. Şi cam asta este şi ideea, revertigo nu reprezintă doar fobia ta de pisici (de exemplu), ci poate fi chiar reticenţa ta de a spăla vasele (pe care o asociezi cu anumită ceartă pe care ai avut-o cu mama ta când aveai 7 ani), aversiunea ta faţă de plata facturilor (un revertigo destul popular în vremurile "de criză" în care trăim). Ceea ce vreau să spun cu asta este că putem găsi saci de revertigo în viaţa noastră, saci ce pot fi goliţi treptat, procesual, susţinut în scopul eliberării emoţionale, în scopul golirii sertarelor pline cu resentimente şi alte emoţii furătoare de timp şi dătătoare de procrastinare. Motivaţia de a-l elimina pe revertigo este angajamentul tău în scopul unei existenţe mai plăcute, în esenţă. Pentru mine, acest proces de înfruntare şi transformare a răului face parte şi se adaptează foarte firesc unui fir puternic trasat în scopul dezvoltării mele personale, respectiv evoluţiei mele spirituale. Care este motivaţia ta? ar fi întrebarea pentru tine.

Soluţii

Ok. Te-ai hotărât să-ţi cureţi bagajele pe care le duci cu tine zilnic şi care-ţi produc neplăceri în anumite situaţii provocate de anumiţi stimuli asociaţi cu acel comportament. Adică, data viitoare când vezi o doamnă care seamănă cu învăţătoarea ta care ţi-a dat o riglă peste mână în clasa III-a, deşi era vina colegului tău de bancă, te vei gândi să-i prezinţi noua ta linie de produse care au o eficienţă maximă şi în care crezi cu desăvârşire şi care sunt în rezonanţă cu omul de succes care eşti acum, în loc să-ţi pleci capul şi să-ţi verifici sms-urile de noaptea trecută. Ok, exemplul poate fi extrem (sau nu) şi ilustrează fenomenul pe care vrei să-l depăşeşti tu, în situaţia ta sau situaţiile tale particulare. Soluţiile sunt, de asemenea, particulare, însă se pot construi prin următorul model de suprapunere: asociezi situaţia-problemă (şi, implicit, trările asociate) cu o situaţie-soluţie (trările asociate ar putea fi bucurie, entuziasm, pace). În felul acesta disociezi persoana/grupul/situaţia de trăiri negative şi o/le asociezi cu trăiri plăcute, în rezonanţă cu versiunea ta de om de succes. Procesul este simplu de descris şi poate fi uşor sau greu de aplicat în funcţie de puterea dorinţei tale (vrei cu adevărat să depăşeşti această situaţie care te trage în jos sau ţi-e mai confortabil să fie aşa?) sau în funcţie de capacitatea ta de a te detaşa de dorinţa ta (ai putea totuşi să găseşti şi aspecte pozitive în situaţia ta problematică, ştiind că orice ai face, nu ai putea să o rezolvi?). Ce am enumerat acum are legătură cu capacitatea ta de a-ţi fixa ţeluri (de a asocia trări puternic pozitive dorinţei tale) şi cu capacitatea ta de a simţi recunoştinţă pentru lucrurile pe care le ai deja, cum am descris şi în Abundenţă fără dubii. Am vorbit despre fundamentul procesului, tu poţi folosi o serie de metode folosite în dezvoltare personală, spiritualitate, psihologie sau alte variante pe care le poţi creea sau atrage chiar tu. Întrebarea este dacă te-ai hotărât să-ţi asumi acest angajament pe termen lung, asta este de fapt propunerea mea. Crezi că transformarea propriei tale vieţi este suficient de importantă ca să investeşti timp şi resurse? Crezi că ai putea fi mai productiv, în fine, mai fericit, dacă îţi transformi problema într-un succes? Pe mine m-a ajutat să răspund la aceste întrebări nevoia de a fi un om fericit şi împlinit. Eşti un om care are nevoie de fericire şi nu poate dormi noaptea dacă ştie că duce o existenţă tensionantă, plină de nu pot-uri? Odată ce nevoia se tranformă într-o dorinţă arzătoare de a fi fericit/împăcat/strălucit e chiar mai simplu. Nu este neapărat uşor, dar nici greu, depinde de care parte a baricadei eşti acum când citeşti acest articol. Pentru mine şi scrierea acestui articol pentru tine constituie o soluţie. Sunt curioasă de ce vrei să-ţi generezi propriile tale soluţii. Cum te simţi ştiind că poţi genera chiar acum propria ta soluţie?

Acest subiect, în sine, este foarte vast, aşa că probabil nu este prima sau ultima oară când scriu despre frumuseţea dezvoltării personale în scopul eficienţei şi bunăstării tale/noastre :)

Emoţii

Poate aţi păţit-o şi voi - vi s-a reproşat că manifestaţi emoţii "negative". Sau poate v-aţi simţit vinovaţi la un moment dat pentru ceea ce simţiţi. Sau poate vă enervează că nu puteţi să vă eliberaţi de trăiri considerate a fi neplăcute. Eu ştiu sigur că am trecut prin toate aceste lucruri.

Emoţiile îmi aduc aminte de o posibilă definiţie a energiei. Unii consideră că energia este pozitivă şi negativă, la fel cum pot fi şi emoţiile. De exemplu, acum, scriind acest articol simt atât emoţii pozitive (entuziasm, acceptare) pentru că este un subiect important pentru mine, cât şi emoţii negative (frică, reţinere) pentru că deschiderea mea ar putea invita înăuntru reacţii negative din afară. Devine mai puţin valoros articolul meu? E posibil oare să atrag reacţii mixte? Da. Este foarte posibil, însă punându-mi aceste întrebări am conştientizat situaţia, trăirile mele şi am reuşit să mă detaşez de rezultat, canalizându-mi energia şi atenţia pe intenţia mea iniţială: să transmit un mesaj valoros exact oamenilor care au nevoie de el. Detaşarea generează o stare de împăcare şi abundenţă. Oare aş fi putut să ating această stare dacă aş fi încercat să fug de frică, să şterg articolul şi să sun un prieten? Poate da sau poate nu. Din tot ce am experimentat până acum pot să subliniez sigur: scoaterea la suprafaţă a emoţiilor neplăcute cu drag, curiozitate şi acceptare duc la vindecarea lor şi transmutarea lor în emoţii pe care considerăm atrăgătoare, frumoase şi plăcute.

Emoţiile şi abundenţa

Cum ne putem folosi emoţiile pentru a genera abundenţă, bogăţie, pe toate planurile? Punctul de pornire pentru mine a fost acceptarea mentală a unei posibile realităţi în care nu există nimic din ceea ce îmi doresc eu, o realitate extrem de nemulţumitoare pentru mine. În condiţiile unei asemenea realităţi am numărat practic lucrurile bune care totuşi există. Oricât de sumbră ar fi o zi pot găsi 5 minute de plăcere într-o plimbare în natură, sau 10 minute de linişte când ascult muzică ambientală. Numărând am descoperit la momentul respectiv că mă pot bucura liniştită de tot ce am în eventualitatea în care nu aş putea să am mai mult de atât, sau am mers chiar mai departe, mi-am imaginat cum ar fi să am din ce în ce mai puţin, oare aş mai găsi şi atunci motive de fericire şi împăcare? Ceea ce s-a întâmplat la puţin timp după exersări regulate de acest tip este că lucrurile pe care le vroiam cu disperare au început să apară concret. De ce nu mă gândisem până atunci la metoda asta? Răspunsul este că eram prea ataşată de dorinţele mele şi de un rezultat exact, non-negociabil. Apoi, calea a devenit liberă pentru lansarea dorinţelor mele. Atunci când proiectăm mental un plan sau un rezultat pe care îl dorim, ştim conform legii atracţiei, că emoţiile asociate acelor imagini sunt cele oferă structura realităţii rezultante. Totuşi, e important întâi să scoatem la suprafaţă şi să vindecăm ce dedesubt, conform exemplului de mai devreme.

În final, scrierea acestui articol mi-a produs o stare de eliberare şi de linişte pe care v-o transmit şi vouă acum, dacă nu, curăţaţi ce mai e de curăţat ca să existe o comunicare directă între noi doi şi nu spun asta ca să te simţi vinovat, ci ca să conştientizezi ceea ce simţi, pentru ca acea emoţie să se transforme în generatorul viselor tale.

Polyamory şi libertate

De astăzi îmi iau angajamentul să fac doar ce îmi place. De astăzi e mai importantă libertatea mea personală decât orice altceva. De astăzi îmi permit să îmi ating ţelurile pentru că totul din jur mă susţine. Ţi-ai propus de multe ori, poate. De astăzi îmi permit să declar că pot fi îndrăgostit sau îndrăgostită de mai mult de o persoană, pot iubi viaţa în sine, care vine în multe forme şi culori. Asta ca un intro.

Cum văd eu Polyamory? Pentru mine acest cuvânt a început să însemne libertate, asumare, sinceritate pe plan sentimental/amoros. În sens foarte general, polyamory este un stil de viaţă care permite să iubeşti sau să te îndrăgosteşti de mai multe persoane deodată, în contextul în care toată lumea implicată îşi dă acordul (iar dacă cineva nu îşi dă acordul poate nu se potriveşte în acest tablou). Ţi se dă libertatea să evoluezi şi să experimentezi cum vrei tu, dar ţi se cere mult în schimb: asumare, sinceritate, o stimă de sine ridicată şi dorinţa de a face bine (de a iubi).

Care este motivaţia mea de a scrie un post pe acest subiect? Am observat că atunci când se atinge subiectul poliamorie sau polyamory (prefer varianta din engleză momentan) într-un cadru în care ideea de a fi capabil să iubeşti (romantic) mai mult de o persoană se creează  o atmosferă oarecum grea şi oarecum moralizatoare. Se simte frică, reprimare, gelozie şi regret. Cunosc foarte bine caracteristicile acestei atmosfere grele, am trăit-o eu însămi până recent. Cum pot scrie despre ceva ce este nou şi pentru mine? Simplu, vă scriu din poziţia în care mă aflu aici şi acum, fiecare va filtra mesajul meu după propria percepţie, în funcţie de valorile lui/ei fundamentale. Din acest motiv caut să folosesc un limbaj cât mai simplu şi general ca ideile să devină fluide şi să pătrundă la câţi mai mulţi oameni deschişi să afle mai multe despre noi perspective, dezvoltare personală şi eliberare.

Cum e Polyamory compatibilă cu libertatea? Vreau să te întreb altceva. Cum ţi-ai face munca, sau cum ţi-ai alege munca dacă ai ştii că venitul tău este nelimitat şi că poţi să faci cu timpul tău exact ce doreşti? Ai alege să fii stressat în permanenţă de sarcini rutiniere şi repetitive sau ai prefera să mergi în vacanţă pe undeva unde e frumos şi ştii că îţi place foarte mult (care vacanţă, de altfel? tu trăieşti într-o vacanţă continuă)? E un exemplu exagerat poate, dar descrie exact filozofia ce stă în spatele polyamory. Şi anume: există suficiente resurse pentru toată lumea, suntem o parte din tot şi dacă ne iubim pe noi înşine putem să iubim pe oricine şi orice. În concret: dacă ştii că eşti liber să cunoşti şi să te îndrăgosteşti de alte persoane în afara relaţiei tale principale, cum te comporţi în această relaţie? Cum te comporţi când nu ai nimic de ascuns şi când libertatea ta este "aprobată" şi agreată chiar? Poate vei fi surprins că nu vei dori compania altor persoane, potenţiali parteneri romantici, dar ai libertatea să o faci, dacă vrei. Poate chiar această libertate te face să fii mai prezent şi dedicat relaţiei în care te afli acum. Sau poate vrei să experimentezi şi să ai mai multe relaţii (în care toată lumea îşi dă acordul în mod autentic).

Cum pot aplica practic? Sunt conştientă că pentru cineva care îşi doreşte să încerce acest stil de relaţionare şi până acum a trăit într-un coridor monogam trecerea poate părea greoaie, dacă nu chiar imposibilă. Primul pas ar fi să-ţi propui să încerci (să vezi dacă ţi se potriveşte, dar gândeşte-te bine înainte pentru că e greu de dat înapoi, dacă asta îţi vei dori) şi să comunici partenerului tău actual dorinţa ta. Sau dacă eşti single poate e chiar mai simplu, porneşti din start în căutarea unui partener compatibil cu ideea ta

 Chiar pot găsi aşa ceva în România şi să fie şi un om ok? Răspunsul este da!!! Da, există multe persoane în România deschise pentru asta, sau multe persoane care şi-ar dori să fie. Poate chiar ai în apropierea ta o persoană care ar vrea, dar dacă nu îi comunici direct şi ferm ceea ce vrei, cum ar putea să ştie? La început îţi va trebui o doză de curaj în plus să declari în public ceea ce îţi doreşti, oare cum te vor vedea cei din jur, ce va spune societatea? Îndeplinirea dorinţelor tale de orice natură cere asumare. Răspunde-ţi întâi la nişte întrebări de bază ca îţi dai seama ce vrei, cum vrei, cu câţi sau câte :) , dacă da sau nu, dacă acum sau mai târziu, pentru cine, când, de ce? Apoi răspunsurile te vor ghida înspre oameni şi situaţii care să te ajute să mergi în direcţia în care doreşti. Ce mai aştepţi?

Sinceritatea imaginii din oglindă

Multă vreme am numărat minciunile oamenilor din jur ca să le recunosc şi ca să le evit să le folosesc eu însămi. Acum consider această abordare oarecum naivă, de când am observat că fiecare caracteristică negativă a unui om generează şi o caracteristică opusă, care se regăseşte în acelaşi om. În cazul sincerităţii, pot spune despre persoana X că este şi sinceră, dar şi mincinoasă, este darnică, dar şi zgârcită din alte puncte de vedere. La fel, am întocmit o listă cu persoane care nu-mi plac datorită caracteristicilor care, am remarcat, se regăsesc şi în propria-mi persoană în diferite măsuri. Negarea, am văzut, creează depresie, reprimare, moarte în sensul cel mai comun.

Ce e mai important atunci? E important să fii totuşi cât ma sincer? E important să-ţi dezvolţi o imagine cât mai plăcută în faţa lumii? E autentică imaginea pe care o proiectezi sau e bazată doar pe stereotipia succesului? O imagine a succesului fără substanţă (fără un scop mai înalt) poate? Eu, personal, am găsit un substantiv potrivit care să rezume răspunsurile pe care le-am găsit în timpul meditaţiilor mele : conştientizare. Conştientizarea este instrumentul de percepţie, ca s-o numesc aşa, care te plasează (sau te ridică) în ipostaza de observator, de persona detaşată de bine sau rău, o stare supremă de luciditate în care eşti pur şi simplu – prezent 100%  – dincolo de trecut, prezent sau viitor. Acesta este motivul pentru care multă vreme am căutat doar compania oamenilor care resping norma şi/sau imaginea succesului (şi totodată posibilele false imagini ce se pot creea când devii o persoană cunoscută/de succes şi eşti brusc, sau nu foarte brusc, să-ţi măsori cuvintele, trăirile autentice sau înjurăturile de pe reţelele de socializare; ce era înainte ceva obişnuit, acum poate deveni nemulţumitor pentru audienţă şi/sau aşteptărilor lor). Astăzi, îmi dau seama că aceste 2 imagini pe care mi le-am creat (succes şi anti-succes sau normă şi anti-normă) sunt clădite pe aceeaşi structură, sunt două aspecte al aceluiaşi lucru. Şi, da, cred că poate exista autenticitate (sau falsitate) în ambele ipostaze. Cred că se pot regăsi ambele ipostaze în aceeaşi persoană, în cadrul aceluiaşi grup. Tu din care categorie faci parte? Sau altfel spus, mai crezi că este nevoie să faci parte dintr-o anumită categorie?

Acum, de exemplu, ascult o baladă rock tristă, dar care ascunde o frumuseţe şi o profunzime în spatele acordurilor, ritmului şi ale vocii aduse parcă dintr-o altă dimensiune. Pot să afirm că este bine sau rău? Mă face tristă? Da, devin melancolică...Mă face fericită? Da, mesajul mă transpune într-o stare elevată de conştientizare. Peste 10 ascult un cântec pop energizant. Mă face tristă? Da, mă gândesc că e sub nivelul meu de cultură să ascult aşa ceva. Mă face fericită? Da, ritmul şi mesajul îmi activează serios producţia de serotonină.

Conştientizarea este foarte frumoasă (şi foarte urâtă) şi sunt curioasă ce oglindeşte acest articol despre voi!

Abundenţă fără dubii

M-am gândit vreo 10 minute în ce direcţie mă inspiră energia zilei de astăzi. Deloc surprinzătoare alegerea. De ieri seară citesc şi mă uit la video-uri motivaţionale despre abundenţă, cum să manifeşti abundenţa în viaţa ta şi cum să ignori ceea ce merge prost, cât mai repede, cât mai eficient!

Aşadar, bineînţeles, ziua de astăzi mi-a oferit nenumărate oportunităţi şi provocări care să mă îndepărteze de senzaţia de abundenţă pe care mi-am propus-o s-o proiectez în jur ca un halou de protecţie – şi incluziune, de ce nu? Cât timp eşti singur/-ă în încăpere e relativ simplu să-ţi menţii o stare de bine generalizată cu puţin exerciţiu (sau mai mult exerciţiu...), e mai interesant şi provocator însă să îţi doreşti sau să atragi alte persoane în zona ta mentală şi să îţi menţii entuziasmul şi nivelul ridicat de energie. Sunt mai multe lucruri de care ar fi bine să ţii cont înainte de a da cu spray pe lumea din jur – desigur, intenţiile tale sunt foarte bune!

Există nişte întrebări ajutătoare care m-au condus la realizarea că uneori e mai înţelept să oferi toată atenţia ta pozitivă lumii din jur, alteori e mai înţelept să îţi continui treaba fără să intervii. Întrebările pot fi: De ce simt nevoia să ajut un om să-şi schimbe starea ce am de câştigat, ce am de pierdut? Persoana sau persoanele în cauză chiar au nevoie de ajutorul meu şi mi l-au cerut direct? Dacă nu, e corect să vreau să influenţez trăirile/convingerile altor persoane fără acordul lor? Care este nevoia mea reală în această situaţie? În majoritatea cazurilor, poate aţi ghicit deja, răspunsurile conduc înspre auto-analiză şi conştientizare. Odată ce atenţia este mutată asupra propriei persoane nevoia de a-i schimba pe ceilalţi, sau de a vrea ceva de la ceilalţi, sau de a-i analiza pe ceilalţi, sau de a le da block pe Facebook şi LinkedIn se diminuează, îşi pierde din importanţă. Fiecare pas de conştientizare te duce mai aproape către realitatea pe care ţi-o doreşti şi care, da, depinde de tine. Nu am cum să ştiu cu siguranţă dacă avem control absolut asupra propriului destin, însă un lucru îl ştiu sigur: visele se îndeplinesc!

Cum îţi omori dubiile? Calea cea mai directă pe care am găsit-o şi pe care au găsit-o şi alţii este numărarea succeselor pe care le ai deja. Mulţi îmi spun că se plictisesc şi că au o viaţă monotonă, din perspectiva lor. Sunt convinsă că inclusiv o zi absolut monotonă din viaţa unui om poate oferi motive de recunoştinţă. Poate ai avut parte de o plimbare în parc care te-a inspirat. Chiar dacă nu ai bani acum, poate ai ascultat azi o piesă la radio care te face să vrei să dansezi şi să te simţi tânăr, extatic, ca şi cum toată lumea ţi-ar sta la picioare! Chiar dacă eşti departe de cei dragi poate ai întâlnit pe stradă o pisică drăguţă care ţi-a tors, şi a fost gratis! Zâmbesc când scriu aceste lucruri şi tu ai putea să faci la fel. Din aproape în aproape, cu exerciţiu zilnic se poate monta o stare de spirit ancorată în abundenţă şi recunoştinţă ca să ai viaţa pe care ai visat-o, şi ştiu că sună ca o reclamă, şi este într-un sens, este o reclamă făcută de un program generator de abudenţă, fericire, destul, belşug, râsete, plăcere şi alte lucruri care te fac să zâmbeşti sub mustăţi.

P.S. Cred că am petrecut acele 10 minute în care m-am gândit la acest articol încă neconceput la cum vreau să mă simt. Simt că am tot ce îmi doresc şi vreau să-ţi transmit şi ţie această stare!

Sursă http://szilvia101.blogspot.ro/2013/01/abundenta-fara-dubii_4.html

Cum să depăşeşti concurenţa

Ţi s-a întâmplat să amâni sau să procrastinezi un proiect sau o...relaţie pentru că după entuziasmul iniţial au intervenit tot felul de obstacole şi ai hotărât că ar fi mai înţelept să amâni marele moment al implementării al următorului pas? Există,  desigur, numeroase motive şi motivaţii pentru care nu ai continua un proiect, uneori chiar sună rezonabil să întrerupi ceva ce nu ţi-ar aduce un profit simbolic (succes,bani, apreciere, pace sufletească etc.), dar poate ar fi mai înţelept să gândeşti înainte cu un strop de claritate ca să poţi intui corect ce s-ar putea întâmpla dacă iei o decizie şi nu alta? Dacă ţi se pare rigid ceea ce spun şi consideri că lucrurile se aranjează de la sine fără să participi conştient la acest proces, pot să accept şi acest lucru. Dar fiindcă citeşti acest articol probabil că eşti o persoană inteligentă , capabilă să-şi asume atât un eşec, cât şi un succes!

Despre succes este vorba dincolo de titlul acestui articol. M-am întrebat de ce discuţiile de pe internet între doi potenţiali parteneri romantici pot decurge mai eficient decât varianta de real-life. Concluzia e mereu aceeaşi : presupunând că vorbesc despre doi potenţiali parteneri heterosexuali opacitatea canalului de comunicare (să zicem că e vorba despre yahoo messenger sau e-mail) elimină imaginea concurenţei. În virtualitate, ai impresia că interlocutorul îţi oferă ţie toată atenţia lui/ei pentru că nu vezi cu cine mai vorbeşte/comunică persoana vizată. Din punctul meu de vedere, online dating mi se pare o variantă comodă de prezervare încrederii în reuşita unei posibile relaţii. Nu afirm că este o condiţie suficientă pentru această reuşită, însă poate oferi un impuls pozitiv! Asta numai dacă nu vă vine ideea să creaţi un profil fals pentru verificarea veridicităţii unui comportament exclusivist din partea unui potenţial partener, şi nu vă recomand să încercaţi asta acasă. Eu am făcut-o pe vremea mea, iar acum consider că e o variantă slabă de comunicare J

Ok. Din exemplul anterior am dedus că e ok să-mi îndrept atenţia către un rezultat pozitiv care să-mi motiveze acţiunile ce duc înspre îndeplinirea ţelului respectiv. Vorbind de un business, nu sunt de acord cu defăimarea concurenţei, procedeu care abundă pe o tonă de forumuri.  Unele comentarii sunt extrem de amuzante,  parcă ar fi scrise chiar de concurenţă, dar în mod sigur e o coincidenţă! Vă invit să citiţi forumurile pe care discută despre saloanele de înfrumuseţare, am observat că nu există evaluări moderate, ci doar calificative extreme (acest salon e cel mai bun, e extraordinar, mirobolant, mirific! sau mi-au distrus părul/faţa/mi-au picat unghiile, servicii dezastruoase!).

Ergo, eu, personal aleg varianta sublinierii şi încurajării punctelor forte personale, fie că e vorba de business sau personal business. Prin ce te remarci? Care sunt punctele tale forte? Da, e adevărat, concurenţa poate poseda sau nu multe dintre calităţile pe care le ai şi tu! Şi ce faci? O ignori complet (ca în cazul comunicării online între cei doi parteneri potenţiali)? Dacă nu poţi ignora concurenţa, nu te forţa. Va creea şi mai multă rezistenţă şi-ţi va slăbi stima de sine şi motivaţia, şi nu vrei asta. Şi atunci ce? Te arunci în abisul nesiguranţei sau cauţi o soluţie pentru a-ţi ajusta, hm, slăbiciunea? Da, se numeşte nesiguranţă , lipsă de încrederea sau stimă de sine redusă. O soluţie în regulă pe care ţi-o propun şi ţie este, din moment ce concurenţa de înconjoară, invadează, îţi sabotează viziunea, să îi încercuieşti punctele slabe (cu siguranţă există) şi să cultivi opusul lor în tine sau în afacerea ta.  Adică, dacă concurenţa are o prezenţă online jenantă, poţi construi un website strălucitor. SAU,  dacă concurenţa, la rândul ei, este invadată de concurenţă , la rândul ei, creează-ţi un sistem mai individualist (un e-business poate?). În cazul meu personal, am ales ca serviciile mele de coaching să fie făcute în principal pe internet, prin skype, în patru limbi (engleză, germană, maghiară, română) având o clientelă internaţională, pun un accent foarte puternic pe etică, confidenţialitate absolută şi eleganţă; scriu articole de înaltă calitate cu mare uşurinţă, iar asta mă ajută să creez un trafic decent pentru site-ul meu! Site-ul meu e un proiect în sine şi îmi aduce venit în mod pasiv, ceea ce îmi permite să fiu detaşată de ideea de a face bani. De exemplu. Atelierele pe care le ţin în non-virtual sunt creative, spontane uneori, şi oferă aha-uri mentale, emoţionale şi spirituale. În realizarea lor, îmi aleg parteneri experimentaţi în domeniul training-urilor pentru a le creşte cota şi implicit, calitatea percepută – gândire strategică.  Alt exemplu.

Mulţumesc că mi-ai citit articolul, iar în spiritul subiectului, te invit să împărtăşeşti textul şi site-ul meu cu prietenii tăi!