Relaţii mono versus relaţii poly

Influenţată de mişcarea poly-tantra-Osho-polyamory-BDSM-anti-sistem (sisteme de gândire şi practici ce pot promova în anumite instanţe sexualitatea „liberă” cu unul sau mai mulţi parteneri în scopul de a experimenta o varietate mare de senzaţii sau depăşirea limitelor de orice natură) am încercat multă vreme să împac aceste ideologii/curente cu dezvoltarea mea personală. Spun „încercat” pentru că rezultatele le-am contabilizat a fi mult prea haotice şi dezastruoase la nivel comun şi comunitar. Dar hai să luăm pe bucăţi.

Ce e mişcarea poly

Mişcarea polyamoroasă e un concept şi o filozofie care, sintetic spus, defineşte un stil de viaţă în care un individ sau o individă îşi poate alege unul sau mai mulţi parteneri romantici cu care să fie implicat/-ă  emoţional şi/sau sexual. Aceste opţiuni pot lua mai multe forme, de tipul:  se alege un partener romantic principal şi restul de parteneri rămân pe plan secundar sau se alege un număr de parteneri romantici de acelasi rang. Probabil ca există mai multe tipuri de asocieri însă acest articol nu are strict un caracter informativ, ci ridică o discuţie conceptuală ce poate aduce o valoare unui cititor care se confruntă cu asemenea probleme ideologice sau pur şi simplu poate părea interesant pentru cineva care nu a încercat stiluri alternative de a clădi una sau mai multe relaţii.

Nivelul genetic de abordare

Antropologic vorbind, năzuinţa bărbatului de a se împreuna sexual cu cât mai multe femei provine din instinctul de procreere şi dorinţa bărbatului de a-şi răspândi genele cât mai mult, cât mai extins. Nevoia femeii de a avea lânga ea un bărbat puternic vine din dorinţa de a-şi proteja copiii care au nevoie de acest protector cu multe resurse.  Într-o comunitate proto-civilizată cred că imaginabil să se întâmple acest lucru, însă în societatea noastră contemporană, a la large, e oarecum contraproductiv să menţii 2-3 parteneri geloşi în stare de armistiţiu şi, concomitent, să fii suficient de productiv şi să aduci un aport pozitiv comunităţii în care trăieşti. Desigur, există excepţii în comunităţile formate exact în scopul formării unor legături polyamoroase. Şi chiar şi aşa, care este avantajul evoluţionar al femeii de a face asta? Unii ar spune că legăturile de acest gen se ivesc pe considerentele unei evoluţii personale ieşite din orice tipar şi că au la bază şi nişte percepte spirituale de tipul „suntem o parte din tot, fiecare om reflectă o parte din noi şi realitatea noastră, nu avem cum să înşelăm sau să posedăm o altă persoană”.  Şi sunt de acord cu acest lucru însă hiba intervine, din perspectiva mea, în momentul în care se ia în considerare binele colectiv al comunităţii, oraşului, ţării, planetei pe care trăim. Ce decizie pe care o iau ajută umanitatea la nivel  colectiv? Această întrebare ar trebui să reflecte decizia „corectă” care poate lua în cazul acestei discuţii. Eu, personal, consider că, după cum am mai menţionat, un număr de partneri geloşi, furioşi şi dărâmaţi emoţional (care, da, caută constant să îşi depăşească limitele umane) nu au cum neapărat să contribuie la o îmbunătăţire a mediului în care trăiesc, pentru că nu ar avea disponibilitate emoţională de a investi energie în altceva decât propria vindecare emoţională, în mod repetat. Aici intervine, de asemenea, aproape-axioma spirituală „vindecându-te pe tine, îi vindeci şi pe ceilalţi – lumea este oglinda ta” ce poate fi luată în considerare. În mod ideal, pentru cei care doresc să se vindece emoţional poate părea şi opţiunea poly un drum viabil, asta în cazul în care vorbim despre nişte relaţii consensuale.  De ce important consensul? Asumarea unei relaţii poly de ambele părţi principale/toate părţie oferă un  mediu sigur de încredere şi respect.  Am definit un caz ideal ce nu l-am întâlnit până acum în realitatea mea personală şi nici în realităţile tangente ale comunităţilor restrânse care promovează acest stil de viaţă. Mai mult de atât, am observat comportamente avoidante/de neasumare/dependente/sado-masochiste la susţinători ai mişcării (desigur, îmi asum limitarea statistică), care, da, putem spune că pot fi efecte adverse, consecinţe ale jocurilor psihologice dure ce se joacă în cazul acestor relaţii.

Tantra în doi?

După o lungă furtună ideologică înconjurată ocazional de câte un curcubeu luminos am ajuns la concluzia fericită şi mai acceptată social şi clinic de a opta pentru monogamie neclasică. Ce înseamnă monogamie neclasică? Monogamia neclasică, din perspectiva mea, reprezintă o relaţie monogamă exclusivă asumată în care ambii parteneri se dedică evoluţiei lor prin intermediul acestei relaţii. Acest concept se potriveşte foarte bine cu anumite curente din tantra care pun accent pe armonia fizică, emoţională, mentală spirituală dintre doi parteneri romantici.  Pentru cei care doresc să studieze tantrismul există o literatură bogată pe această temă, iar unele direcţii vor contrazice ce am scris aici, precum altele vor fi de acord. În final, tu decizi ce este mai bine pentru tine. Însă, când o faci, fă-o conştient şi asumat (pentru binele tău, binele partenerului/-ei sau partenerilor, pentru binele comunităţii în care trăieşti, pentru binele oraşului în care domiciliezi etc.). Mult succes!